nevasta lui Mos Craciun si saracia

Sunt mai multe feluri de saracie.

Exista saracia negrilor care vand posete lucitoare si ceasuri colorate pe plajele din Spania si Grecia. Sunt emigranti, au marfa inchriata probabil pe ziua respectiva cu putinii bani gramada pe care-i au, si cei 3 euro pe care-i iau pe un ceas le plateste painea si pentru 3 suflete acasa. E o saracie cu ochii-n patru, cu mirosul marii aproape, mare care i-a adus intr-o lume mai frumoasa, dar la care inca nu au acces. Am gonit plictisita un astfel de negru, undeva la o terasa pe o plaja unde-mi savuram satisfacuta cocktailul de 8 eur. Omul meu mi-a atras atentia ca negrul incearca sa faca ceva ca sa supravietuiasca si ca cel putin pot sa spun "nu, multumesc". I-am dat dreptate, fireste. Dar un minut prea tarziu, negrul ma catalogase deja de dobitoaca pe doo picioare care bea bauturi verzi cu motz. Si i-am dat si lui dreptate.

Exista saracia voluntara. Ii vezi pe langa gari in orasele mari, sunt de obicei imbracati in negru, beau bere, sunt tatuati si au cativa caini pe langa ei. Din banii primiti isi mai iau niste bere si ceva de mancare la caini. Sunt tinerei, iti zambesc cand iti cer bani, fac si-o gluma si spun "o zi buna" cand treci pe langa ei. Au entuziasmul celor care cred ca sunt liberi, pentru ca traiesc in afara sistemului. Traiesc din ce le prisoseste celor care traiesc conform sistemului. Unii, in cativa ani devin alcoolici si cersetori de profesie. Altii, dupa cativa ani de droguri usoare, bere si mutat prin tarile a caror limba o vorbesc, se intorc la o viata mai confortabila. Sistemul.

Mai exista saracia tiganilor. Saracia Monaliselor si Bredpit-ilor. E o saracie voluntara si involuntara in acelasi timp. Sistemul nu-i accepta in multe locuri. Dar nici ei nu pot sta locului multa vreme. Asa le sta lor bine, cu drumul. Mai prin satul vecin, mai prin Franta...E o saracie demna, asumata, a unui stil de viata traditional. Nu insist, ii cunoastem cu totii si parerile pot fi impartite.

Si-apoi mai exista o saracie foarte trista - cea a batranilor.  Pot fi batranii pensionari din tara noastra. E saracia pensiilor cu putere de cumparare din ce in ce mai mica, saracia isterica, a cozilor din farmacii si a batutului pietelor, pentru 50 de bani mai putin la pret. La terase nu vezi pensionari cu o bere sau o cafea in fata, cum vezi poate in alte tari, in zile insorite. Saracia debilizata de mediocritatea TVului excesiv urmarit.

Azi am vazut-o in metrou pe nevasta lui Mos Craciun. Avea cam 80 de ani si arata ca batrana care spune povesti copiilor in toate filmele americane in care actiunea se petrece la Craciun. Stiti voi, parul strans lejer in coc, pielea intinsa pe pometi, zambea tot timpul. Se uita cu drag la doua fete tinere, frumusele, care stateau de vorba in fata ei. Avea niste bocanci barbatesti in picioare, o haina peticita, roasa, pantaloni asisderea si niste sacose legate intre ele. Probabil venea de la supa saracilor. Dar era curatica, parul spalat si avea privirea lucida. Si zambea tot timpul. Nu era in tara noastra.